Instrumentelede percuție
Tobe, talere, xilofoane și alte instrumente care se cântă lovindu-le.
Proiect la educație muzicală, clasa a VII-a
Capitolul 1
Ce este percuția
Percuția este familia instrumentelor care sună când le lovim, le scuturăm sau le frecăm.
Cuvântul vine din latină. Percussio înseamnă lovitură. Sunetul apare chiar în clipa în care lovim ceva. Mie îmi place că numele spune exact ce se întâmplă.
Este una dintre cele mai vechi familii de instrumente. Primele au fost oasele, lemnele și pietrele. Apoi oamenii au întins piei pe trunchiuri de copac și au făcut tobe.
Fără notă anume
Toba mică, talerele și toba mare dau ritmul.
Cu note
Timpanele, xilofonul, marimba și vibrafonul pot cânta melodii.
În orchestră, percuția stă în spate. Acolo cântă doi până la patru percuționiști, iar fiecare are mai multe instrumente.
Capitolul 2
Tobe și talere
Aceste instrumente nu au o notă anume. Ele dau ritmul, adică pulsul muzicii. Fără ele, o fanfară ar merge fără pas.
Toba mică
Are două fețe. Sub fața de jos sunt întinse sârme subțiri, numite și corzi. Când lovim fața de sus, sârmele vibrează. De aceea sunetul ei este sec. Se cântă cu două bețe, în marșuri, în fanfare și în orchestre.
Toba mare
Este cea mai mare și cea mai gravă tobă. În fanfară se poartă pe piept și se lovește cu un ciocan moale. În setul de tobe se lovește cu piciorul, cu o pedală. Bate rar și adânc, iar sunetul se aude de departe.
Talerele
Sunt discuri de metal, făcute din bronz. Se lovesc unul de altul sau cu o baghetă. Dacă le atingi cu mâna, sunetul se oprește. Talerele mici se țin în mână. Cele mari stau pe suporturi, în setul de tobe.
Setul de tobe
Se mai numește baterie. A apărut în SUA, în jurul anului 1900. Un singur muzician cântă la mai multe instrumente deodată. Îl auzim în jazz, în rock și în pop. Toboșarul folosește și mâinile, și picioarele.
Capitolul 3
Percuția cu note
Aici fiecare tobă sau lamelă are nota ei. De aceea se pot cânta melodii.
Timpanele
Sunt tobe mari, în formă de căldare. Fiecare are o notă. O pedală strânge sau slăbește pielea, iar nota se schimbă. În orchestră sunt între doi și patru timpani. Sună ca un tunet îndepărtat. Timpanele sunt printre puținele tobe care cântă note.
Xilofonul
Are lamele de lemn, așezate ca tastele de la pian. Se cântă cu două bețe mici. Numele vine din greacă: xylon înseamnă lemn. Sunetul lui este uscat și clar.
Marimba
Este mai mare decât xilofonul. Sub lamele are țevi, iar sunetul este mai cald. În Guatemala, marimba este instrument național. Lamelele ei sunt tot din lemn, ca la xilofon.
Vibrafonul
Are lamele de metal. Un motor mic face sunetul să tremure. Îl auzim mult în jazz. Motorul se poate opri, iar atunci sunetul nu mai tremură.
Capitolul 4
Percuția în lume
Aproape fiecare popor și-a făcut propriile instrumente de percuție. Unele se cântă cu mâinile, altele cu bețe, altele se scutură. Iată câteva.
- Africa de Vest
- Djembe este o tobă cu corp de lemn în formă de pahar și cu piele de capră. Se cântă cu mâinile. Vine din țări ca Mali și Guineea.
- Cuba
- Conga și bongo se cântă cu mâinile.
- India
- Tabla are două tobe mici, cântate cu degetele.
- Japonia
- Taiko sunt tobe foarte mari.
- Spania și America Latină
- Castanietele se lovesc una de alta. Maracasele se scutură.
- România
- La fanfarele din sate se cântă la toba mare. Tobe se aud și la obiceiurile de iarnă, la Capra și la Ursul. Aceste obiceiuri se țin iarna, în preajma Anului Nou.
Cuvinte-cheie
Mulțumim pentru atenție!
Acum știu că și o lovitură simplă poate deveni muzică.
Înapoi la început